Incet-incet am inclus in rutina zilnica de ingrijire si cateva produse naturale, cum ar fi uleiul de migdale, de argan, sapunul de Alep si, mai nou, untul de cocos, caruia i-am gasit multiple intrebuintari.
Astfel, principalul scop a fost hidratarea pielii, l-am folosit atat pe fata, cat si pe corp, insa am descoperit ca nu am rabdare sa astept pana se absoarbe, asa ca a ramas sa isi faca treaba pe perioada sezonului rece, drept crema de noapte, de ochi si de maini. Cred ca a fost cea mai buna intrebuintare pe care i-am gasit-o, alaturi de un miros delicios am beneficiat si de o senzatie placuta de piele catifelata. Nota maxima la acest capitol.
Am incercat si varianta masca de par, insa, desi s-a intins destul de usor pe parul uscat, cand a venit vremea sa ma spal pe cap, m-am chinuit ceva si abia dupa 3 samponari am reusit sa il indepartez de pe par. N-am mai incercat a doua oara, n-a adus rezultatele scontate in ceea ce priveste aspectul parului, asa ca l-am folosit ocazional ca si
leave-in, in cantitati extrem de reduse. Nota de trecere.
Mai nou am incercat si sa ma demachiez cu uleiul de cocos (este unt, dar la temperatura corpului se topeste): a trebuit sa insist putin indeosebi la machiajul ochilor, asa ca am avut parte de mici iritatii in aceasta zona. In rest, si-a facut treaba foarte bine, mult peste un demachiant obisnuit, insa am ramas cu senzatia de pelicula uleioasa pentru tot restul zilei, chiar daca ulterior am indepartat ultimele urme cu ajutorul unei solutii micelare. N-o sa mai repet experienta prea curand, a fost mai mult o curiozitate, voiam sa vad cum se comporta, insa probabil ar fi mai potrivit pentru un ten normal sau uscat.
Ca o paranteza, n-am avut nici macar o tentativa sa il incerc pentru uz intern, parca nu-mi vine sa gatesc cu el (nu sunt genul care mananca mierea sau castravetii din mastile de pe fata, se pare).
