Ploaia se inscrie tot in categoria
short-stories, a fost scrisa de W. Somerset-Maugham in 1923 si ilustreaza in mod dramatic o frantura de viata in insulele din sudul Pacificului, desfasurata pe fondul unei ploi torentiale interminabile,
supposedly, a personajelor centrale,
most of them morally challenged. Natura umana plina de contradictii si prejudecati este atent si detaliat surprinsa, peronajele sunt caracterizate prin cele mai expresive trasaturi pe care le poseda, iar fortele naturii in plina si continua desfasurare reprezinta un
background ideal pentru a crea si intretine situatia de natura conflictuala creata.
Si in vreme ce citeam concentrata si pasionata de aerul desuet ce razbatea din fiecare paragraf, intorc pagina si citesc finalul:
Intelese.
Si ma izbeste trista concluzie ca, spre deosebire de personaj, eu nu intelesesem. Si asa a trebuit sa caut pe net, caci nu m-am prins cum se terminase de fapt povestea (mult mai scurta decat m-as fi asteptat) si in cele din urma am inteles si eu. Eram probabil mult prea impresionata de referirile constante la ploaia care nu se mai oprea, ca sa fiu atenta sa citesc printre randuri.
Anyway, ma bucur ca am citit-o intr-o zi cu soare.
